Existential

Peste concretul fiecarei zile aluneca vioi cate un gand de evadare… Mi se joaca imprevizibil si lichid printre idei, patrunde in cele mai tainice colturi ale imaginatiei. Ia forme de dorinta sau ideal. Conditie existentiala de depasit, e prea mult spus. E doar nevoia de a pacali rutina. A visa e indraznet… A combina cuvintele intr-o poezie fara sens e tentant, a da culoare unor forme e ispititor, a te impaca cu un sarut e dulce, a admira cerul e relaxant, a savura cafeaua proaspata aburinda e un mod comun de a-ti incepe ziua. E o zi tentant de obisnuita, o zi ca oricare alta.

Forme fara fond

Intotdeauna am simtit o atractie deosebita pentru artisti si lumea lor expresiva in cele mai mai frumoase si mai urate, mai tainice si mai evidente, mai ciudate si mai banale moduri. Lumea asta nu are perimetru sau legi, obiective sau mijloace, timp sau treacat. Lumea asta are mult mai putin sfarsit decat orice alta lume. E guvernata de emotii, idei si restul libertate. Aici nu-si au rost ordinea si criza, cravata si portmoneul, rapoartele si bilanturile... Este o lume paralela pe care lumea asta a noastra, a tuturor, o ajuta sa se restranga, sa fie si mai selectiva si poate si mai artistica. Conditia ca sa patrunzi in lumea artistilor este sa traiesti fara sa te gandesti ca ticaitul ceasului iti masoara intr-un mod fatal existenta. Sa ai curaj, relaxare, nebunie, creativitate, nepasare, carisma, emotie... Sa razi cu gura pana la urechi de fericire ca ai gasit o scama pe covor, fara sa-ti fie frica de ce-ar zice altii. Sa nu te uiti in oglinda ca sa-ti dai seama cat de bine arati. Sa fii impreuna cu tine cand esti singur. Sa locuiesti fara adresa si totusi sa-ti primesti la timp toata corespondenta. Fiecare dintre noi, oricat de matematica si conformista ar fi structura sa, isi doreste sa faca abstractie de lumea in care traieste si sa–si alcatuiasca un astfel de decalog dupa care sa-si ghideze existenta. Cu totii ne dorim sa avem o existenta colaterala, un spatiu in care sa evadam daca nu pentru totdeauna, macar din cand in cand. Si cred ca asta ne-ar ajuta sa ne fie mai bine.Cred ca homeostazia spre care tindem este influentata de aceste doua planuri ale existentei fiecaruia dintre noi, dar mai ales de modul cum ne exploram si cum ne abordam lumile, de cat de mult ne dorim. Pentru ca oricat de diferita si de nonconformista ar parea pentru unii, si in lumea asta curajoasa, dar mai ales in ea, functioneaza, pentru unii, cliseul «daca iti doresti cu adevarat, poti» , iar notiunea de fond e atat de subtila si discutabila incat formele pot exista foarte bine si fara fond...